Prima victorie

Ce frumos a fost aseara!! M-am jucat cu toti cateii din curtea blocului vecin. Am uitat sa spun ca sunt cativa catelusi mici si albi la blogurile de langa noi. Dintre tori, cel mai mare este Pufy, catelul lui Lori, prietena mea. Mai sunt Lucky si Happy, doi catei foarte jucausi. Tot ieri era sa adopte buii un catelus despre care spunea ca ar fi un pui de "sobolanar".
M-am jucat cu Lori si cu manyi a ei, pe care o cheama Lavinia. Mi-am si sters nasul de bluza ei, ca sa ii arat cat imi e de prietena. Ce nu mi-a placut a fost cand am revenit in casa, pentru ca simteam ca pot sa mai stau p'afara, pentru ca inca nu trecuse avionul de ora 10. Asa ca mi-am luat inima in dinti si l-am urmat pe bubu pana in pivnita. Iar el m-a luat pe mine in brate ca sa ma poata duce pana in pivnita. Vaaaai!!!! ce de borcane curate si intregi erau acolo! Cum de nu am stiut sa fac o vizita mai demult ca sa remediez situatia? Asta este, nu am putut nici acum sa fac ordine printre ele, dar am sa tin minte pentru data viitoare cand bubu nu va fi atent.
Dupa atata plimbare mi-a cam fost somn, recunosc, asa ca nu am avut puterea sa mai protestez cand m-a pus manyi in patut, dar dupa ce am mai prins puteri, adica pe la ora 3 noaptea, cand am cerut si apa, mi-am amintit ca trebuie sa fac scandal ca sa ma puna in pat cu ei. He-he! Sa fi vazut ce ochi mari au facut si cum au sarit amandoi ca arsi. Macar si-au adus si ei aminte sa bea apa. Ce buna e puterea exemplului! Ca sa nu dorm singura, m-am apucat sa fac putintica galagie. Doar putin! Cat sa trezesc toata casa. Dupa 15 minute de plansete cu suspine, m-au luat totusi. VICTORIEEEEE!!!! Numai ca spectacolul a avut si un pret pe masura. Nu l-am mai vazut dimineata nici pe tatyi cand a plecat la luku, pentru ca inca dormeam. Dar, arta cere sacrificii...