marți, 11 mai 2010

Iubesc natura. Neconditionat!

Azi mi-am dat seama ca am veleitati activist. Ecologist sau pur si simplu activist. In prima faza am inceput sa ma tin de urechi cand taty s-a apucat de taiat iarba la Macaba, la Giici. Apoi am trecut la faza a doua, anume aceea a protestelor verbale, cat mai puternice si totusi cat mai civilizate sau mai bine zis inteligibile, ca sa nu fiu inteleasa gresit: "Taty nu mai face asa ca ma dor urechile!!!" Faza a treia a fost si mai sonora, dar si mai punctuala: "TATYYYYYYY!!!!!!!!!! NU TAIA FO-I-IEEE !!!!!!" De aici se deduce spiritul meu ecologist. Dar oricat am plans si am zbierat, taty tot a taiat mare parte din flori (nu m-o fi auzit din cauza zgomotului?)

Acuma eu nu stiu daca actiunea mea de protest nu intruneste si semnificatii politice, pentru ca taty taia iarba, iar eu am inteles ca mai e unu' care taia iarba si a ajuns intaiul-ministru al Romaniei, iar taty ii ureaza de bine zilnic. Cum nu am chef sa-i ureze nimeni si lui taty de bine asa cum ii ureaza el uriasului-ministru-taietor-de-iarba, nu vreau sa ajunga intai-ministru in Romania. Logic, nu? Deci sa nu mai taie iarba!