miercuri, 24 septembrie 2008

Prima victorie

Ce frumos a fost aseara!! M-am jucat cu toti cateii din curtea blocului vecin. Am uitat sa spun ca sunt cativa catelusi mici si albi la blogurile de langa noi. Dintre tori, cel mai mare este Pufy, catelul lui Lori, prietena mea. Mai sunt Lucky si Happy, doi catei foarte jucausi. Tot ieri era sa adopte buii un catelus despre care spunea ca ar fi un pui de "sobolanar".
M-am jucat cu Lori si cu manyi a ei, pe care o cheama Lavinia. Mi-am si sters nasul de bluza ei, ca sa ii arat cat imi e de prietena. Ce nu mi-a placut a fost cand am revenit in casa, pentru ca simteam ca pot sa mai stau p'afara, pentru ca inca nu trecuse avionul de ora 10. Asa ca mi-am luat inima in dinti si l-am urmat pe bubu pana in pivnita. Iar el m-a luat pe mine in brate ca sa ma poata duce pana in pivnita. Vaaaai!!!! ce de borcane curate si intregi erau acolo! Cum de nu am stiut sa fac o vizita mai demult ca sa remediez situatia? Asta este, nu am putut nici acum sa fac ordine printre ele, dar am sa tin minte pentru data viitoare cand bubu nu va fi atent.
Dupa atata plimbare mi-a cam fost somn, recunosc, asa ca nu am avut puterea sa mai protestez cand m-a pus manyi in patut, dar dupa ce am mai prins puteri, adica pe la ora 3 noaptea, cand am cerut si apa, mi-am amintit ca trebuie sa fac scandal ca sa ma puna in pat cu ei. He-he! Sa fi vazut ce ochi mari au facut si cum au sarit amandoi ca arsi. Macar si-au adus si ei aminte sa bea apa. Ce buna e puterea exemplului! Ca sa nu dorm singura, m-am apucat sa fac putintica galagie. Doar putin! Cat sa trezesc toata casa. Dupa 15 minute de plansete cu suspine, m-au luat totusi. VICTORIEEEEE!!!! Numai ca spectacolul a avut si un pret pe masura. Nu l-am mai vazut dimineata nici pe tatyi cand a plecat la luku, pentru ca inca dormeam. Dar, arta cere sacrificii...

marți, 23 septembrie 2008

Suspectez, deci exist

Aseara i-am facut marea onoare lu' makababa sa o rebotez. Acum o cheama din nou makaba.
Tot ieri am iesit cu manyi si cu buii la plimbarica pe langa casa si m-am intalnit din nou cu Lori. Si cu mama ei. Si cu Pufy. Si cu o gramada de castane, care mai de care mai murdare. Cand m-a adus manyi sus am inceput sa bag viteza, ca sa demonstrez ca nu mi-e somn si ca eu pot sa mai stau si daca vor ei, pot sa doarma ca am eu grija de ei. Pana sa vina tatyi de la calculator, de dincolo, cred ca totusi am adormit uitandu-ma la televizor. Cel mai mult mi-au placut reclamele. Mai ales alea cu japitele alea doua guralive, care se impart pe aceeasi gura si care de fiecare data sparg balonul.
Dimineata m-am trezit la 8 si jumatate. Nu stiu cum am ajuns in patutul meu, dar am un suspect. Asta ca tot am vazut ieri filme politiste. Acuma urmeaza sa demarez cercetarile si dupa ce suspiciunile se vor confirma sau infirma sa stiu pe cine sa imi vars naduful. Ca alta varianta de pedeapsa vad ca nu am. Dar preventiv, am facut putin taraboi cand a plecat tatyi la luku, ca m-a lasat pe olita si cu makaba langa mine. V-ati prins, pe el il suspectez, chiar daca ieri facea pe ranitul si zicea ca are entorsa. Nu stiu ce-i aia, asa ca nu-l cred.

luni, 22 septembrie 2008

La Giici, la makababa acasa


Asa-i ca-i dulce?



Asta este surioara mai timida.



Obosita dupa vizita-fulger prin curte

O noua saptamana de sarbatoare

Uite ca a mai inceput o saptamana de odihna.... asta dupa ce in weekend am muncit cu spor. Adica i-am muncit cu spor. Si ce bine ma siiiiimt !!! Au mai invatat sa inteleaga din ce spun eu. E asa de bine! Desi parca mai bine era cand doar le aratam ce trebuie sa faca pentru mine. Era mai economic, nu faceam atata efort. Asta este. Imbatranesc si ei. Le e tot mai greu sa ma inteleaga prin semne, asa ca trebuie sa ma cobor si eu la mintea lor.

Am fost duminica la makababa acasa, in Giici (astia mari ii spun Giris). Si am vazut pisicutele. Hmmmm. Parca a mea e mai frumoasa. Si mai mare. Am facut o inspectie scurta a curtii cu garda de onoare: de o parte makababa, de alta bubu. Acuma incep sa-mi dau seama cat de important poti sa fii daca te pazeste cineva. Ca si pe nenea ala care se uita crucis si rade sinistru. Basescu parca.... Si el are paza din toate partile, dar uneori mai iese si singur in oras, asa cum incerc si eu, dar nu ajung sa deschid poarta cu cheia sau nu nimeresc yala.

Bine ca s-a terminat cu ploaia, nu de alta dar ma mai scoate tatyi si bubu la plimbare si ma intalnesc iar cu Pufi si Lori. Mamaaaaa, ce dor mi-a fost de ei!!! Cum nu mai aveam pe cine sa salut cu "aghm!", am exersat acasa cu tatyi, dar el nu stie adincimea si implicatiile acestui salut specific. Ieri m-am intalnit dimineata si cu Lori, ne-am jucat putin. Mi-a dat cateva castane, pe care urgent le-am indesat in buzunare sa nu ma vada cineva. Dar m-a vazut tatyi si atunci am inceput sa joc putin teatru facand pe nedumerita, ca si cum n-as sti cum au ajuns la mine.

Azi dimineata am reusit sa insel vigilenta lu' manyi si a lu' tatyi. M-am trezit la 7 si jumatate, dar de data asta nu au mai reusit sa ma fenteze sa adorm la loc. He-he, s-o creada ei ca in fiecare zi e duminica! Ca sa arat cat sunt de hotarata sa nu ma las dusa de nas, nu am mancat tot lapticul de dimineata. (Nu stiu cum pot astia sa-i spuna "lapte" cand termenul consacrat e "ptlea". Nu vor sa invete deloc cele cateva cuvinte pe care totusi ma sinchisesc sa le zic.) Ca sa fiu sigura, nu am vrut sa-l las pe tatyi sa se schimbe ca sa mearga la luku, nu de alta, dar pe manyi am ratat-o, ca era gata schimbata cand m-am trezit. Asa ca am intrat dupa el si in baie, iar dupa ce in fine s-a schimbat, l-am tinut de mana pana m-a dus jos la bubu, pe care l-am si scos la plimbare.

Azi am de gand sa imi fac de cap. Eu cred ca am inceput cu dreptul, nu?

P.S. I-am auzit pe manyi si pe tatyi discutand cu buii ca trebuie musai sa cumpere un scaun de masina pentru mine. Ma intreb in cat timp vor reusi sa-mi cumpere si masina, nu de alta dar mi-e tare greu sa astept dupa ei. Pana atunci, de cate ori mergem undeva unde sunt masinute sau scutere, incerc din rasputeri sa-i fac sa inteleaga ce doresc, dar se pare ca nu pot sau nu vor sa inteleaga. Mai incerc si o sa va spun cu ce rezultat.

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Ce bine e sa ai bunici!

De azi e weekend, adica zilele in care manyi si tatyi nu merg la luku. O sa ma apuc sa-i educ putin si pe ei, ca si pe bubu. Cu el am reusit sa perfectionez arta dresajului. Ca sa va dau un exemplu, el este singurul care stie ce am eu nevoie, fara sa trebuiasca sa spun nimic ma duce la jucarii sau mi le aduce daca nu am chef sa ma misc. De asemenea am descoperit o formula matematica interesanta: cea mai scurta distanta intre doua puncte este la bubu in brate. Cum parcurge respectiva distanta il priveste. L-am educat si cum sa ma duca in brate; tine mainile sub forma de scaun, ca sa pot vedea pe directia de inaintare, adica stau cu spatele la el. Directiile i le comunic prin miscari ale bratelor si uneori ii mai arat si cu degetul locul exact in care doresc sa ajung.
In timpul saptamanii suntem doar noi doi si makababa, asa ca il exploatez cat pot mai bine. Nu-l las sa mearga nici pe olita si il astept la usa de la baie pana iese. Nu inteleg de ce trebuie sa plece de langa mine cand merge la olita. De ce nu poarta scutec? Eu nu vreau sa stau pe olita si atunci primesc scutec. De ce nu face la fel? Greu de inteles oamenii astia mari.

vineri, 19 septembrie 2008

Uraaaaa!!!

Am scapat de raceala si sunt din nou vesela. Am dormit ieri mai mult decat de obicei, ca doar trebuia sa recuperez. dimineata pana la 10 iar dupa-amiaza pana la 7. Le-am plimbat apoi pe manyi si pe buii de le-au zburat fulgii. Bineinteles ca seara nu am mai vrut sa lipesc geana pe geana, iar cand manyi a vrut sa ma puna in patut, m-am refugiat in brate la tatyi. Ca doar d'aia e barbat sa ma apere, nu? Dar iar m-a fentat. Dupa ce m-a dus pe la toate jucariile, m-a tinut putin in fata calculatorului si pe urma, in plimbare, m-a dus la manyi. Asa ca repede am ajuns sa dorm, dar numai la ora 11 si jumatate seara. E tarziu? Da' de unde!
Tot ieri i-am cantat lu' bubu o varianta proprie de "La multi ani!". Vad ca se poarta sa se tot felicite astia mari intre ei cateodata. Si mie mi-a zis odata Niku-buniku "La multi ani", iar eu nestiind ce vrea i-am zis ca am "bi aii". Asa m-a invatat makababa sa zic eu ca am doi ani, desi nu-i am, dar ei nu-i spun ca poate se supara.
Azi dimineata, am reinceput cu alarma la ora 6. Le-am dat desteptarea. Asa le trebuie daca nu asculta de copil. Nu am lasat-o decat foaaaaarte tarziu pe manyi sa se schimbe ca sa mearga la luku (nu am inteles de ce trebuie sa se schimbe tot timpul, ce, nu poate merge asa?). Ca sa vada ca nu dorm, l-am pocnit intr-una pe tatyi cu picioarele, dupa ce m-au pus in patul lor. A facut el ce-a facut si iar m-a adormit, cu greu ce-i drept. Si uite asa iar m-am trezit cu makababa langa mine. Uf! Iar trebuie sa o alerg putin, ca sa stie cine-i seful.

joi, 18 septembrie 2008

Cum sa ne testam parintii

Aseara nu am vrut sa dorm, conform obiceiului, asta dupa ce nici ziua nu am dormit deloc. Ce sa-i faci? asa e cand "inmuguresc" caninii. Bineinteles ca a fost prilej de etalat tot arsenalul de scancete, gemete si plansete cu suspine, plus cateva priviri triste si pline de lacrimi. Pe manyi am reusit sa o termin prima. M-a pus in pat cu interdictia de a ma catara pe margine, la care s-a adaugat si obligativitatea de somn. Normal ca am refuzat si am plans si mai tare. Tatyi se pregatea sa se uite la meci, asa ca i-a venit ideea sa ma ia si pe mine, daca tot imi place sa ma joc cu mingea. I-am si aratat cat de mult imi place, dar el a incercat sa ma convinga ca la ora aia si mingea doarme. Pai atunci de ce se pregateau nenii aia la televizor sa joace fotbal? Mingea lor nu doarme? Sau era un meci inregistrat. Oricum, daca tot am reusit sa scap din prizonieratul patutului meu, am decis sa stau cumiiiiiiiinte langa tatyi si sa nu zic nici "mac", indiferent de cat de plicticos ar fi meciul. Din pacate nu am prins fluierul de inceput pentru ca tatyi m-a fentat! Mi-a aranjat frumos un colt de canapea ca sa stau "comod". Si am stat atat de comod incat am adormit instant. Dar m-am razbunat mai pe dimineata, cand m-am dezmeticit ce am patit. Am dat desteptarea cu strigatul de lupta consacrat: "MAAAAAAAAAANYIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII". Toti au fost drepti, inclusiv tatyi, cel care ma fentase cu cateva ore mai inainte. Nu l-am intrebat cum s-a terminat meciul, dar m-am pus sa-i testez vigilenta. Am protestat pana m-a lasat in patul cel mare, langa el. Cum manyi era dincolo si lucra ceva la calculator, mi-am putut pune planul diabolic in aplicare fara probleme. Am inchis ochisorii sa vad ce face. Se facea ca doarme. M-am facut si eu ca dorm. Mai deschideam din cand in cand ochii sa vad daca doarme sau se face mai departe. Am tras pe urma cu coada ochiului pe dupa suzeta. Dormea, dar de ce sa risc, am mai asteptat putin si pe urma m-am pus in miscare. Putin cam brusc, dupa cum am realizat mai tarziu, drept pentru care am cazut din pat, in ciuda tuturor pernelor pe care le-a pus pe langa mine. Evident nu fusese vigilent! L-am prins. Inca un prilej pentru plansete si strigat tare de tot "MAAAAAAAAAAAAAAANYIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII". M-a luat el in brate, dar ca sa fie razbunarea completa, am vrut doar la manyi. Pe urma m-a pus iar in pat langa el, dar dupa ce i-am aratat slabiciunile m-a cam furat somnul, insa am facut o ultima proba a vigilentei lui: m-am lipit strans de mana lui ca sa nu poata pleca fara sa simt. Dar din nou m-a tradat, fiindca a plecat tiptil. Mi-a zis makababa ca a plecat la luku, fiindca asa trebuie ca sa aiba bani (ce or fi si aia?) sa poata cumpara Pampers pentru mine. Hmmmm! Pai la magazin am vazut ca pune in cos ce are nevoie, apoi merge la o tanti si ii arata si ei ce a luat, dupa care plecam acasa.

miercuri, 17 septembrie 2008

De unde si pana unde?

Poate ca va intrebati de ce se cheama blogul meu "Bulina Atomica". Ei bine, tatyi imi spune "bulina", iar partea cu atomicul vine din starea mea de miscare perpetuua si browniana (am auzit ca nenea asta a descoperit ceva legat de miscarea haotica). Am avut de ales intre numele de "bulina atomica" si "Taz cel mic" (pentru cei care nu se uita la desene animate, Taz e diavolul tazmanian care se invarte ca un titirez si mananca tot ce-i sta in cale - ca si mine). Bineinteles ca am ales sa fiu bulina, pentru ca eu nu sunt dracusor ci un copil fooooooaaaaaarte cuminte. Doar ca familia ma caracterizeaza altfel. Pacat de ei. Pana nu-si schimba parerea o sa ii las lati pe toti si o sa-i inec de praf in urma mea (de la sprinturi).

16 septembrie 2008

Ieri am fost extrem de "rautza" (cum zice tatyi). Nu am vrut sa merg la somnic de dupa amiaza si am terorizat-o pe makababa. De bubu nu mai zic, i-am cam scos ochii din cap. Asta este, daca ei nu stiu ca pe mine ma dor dintisorii (pe care inca nu-i am)... caninii vreu sa zic. Daca am noroc o sa creasca si astia deodata. Ca am mai avut odata norocul sa-mi cresca simultan patru dinti si patru maselute.
Poate o sa ma intrebati cum de scriu la varsta mea. Ei bine, nu stiu eu sa vorbesc, dar am descoperit tastatura "dezafectata" a unui calculator si m-am pus pe butonat cu maini si cu picioare. Delatfel nici pe manyi nu o las sa lucreze singura la taste cand lucreaza. Ce? numai ea? Este loc pentru toata lumea! D'aia are tastatura atatea butoane.

marți, 16 septembrie 2008

Saru'manaaaaaaaaa !!!

Asa m-au invatat parintii ca e frumos: sa saluti frumos pe toata lumea. Si asta fac.
Saru'manaaaa frumooooos!
Dar sa ma prezint inainte de toate. Ma numesc Andreea-Maria, mami imi spune "iubire", tati imi spune "bulina". In schimb eu le spun "tatyi" si "manyi". Mai sunt si bunicii din partea lu' manyi. Lu' buni ii spun "buii", iar lui bunu ii spun "bubu". Pe bunicii ceilalti ii vad mai rar ca am inteles ca merg la "luku". Mai putin bunu, care merge cu baston. Tot cu noi mai sta din cand in cand si mama lu' buii, careia ii spun "makababa". Asta e putin mai complicat cum am ajuns sa-i spun asa: la inceput ii spuneam simplu "maka", pentru ca manyi ii spune "maica", dar de aici am inceput sa ma joc putin cu ea si i-am spus apoi "makaba"; "makababa" a devenit in ultimele zile, mai ales cand am observat ca nu mai tine pasul cu mine cand fug de ea.

M-am hotarat sa-mi fac blog, pentru ca si tatyi are. Sic!
In zilele care urmeaza am sa va prezint cum imi tratez eu familia, asta si pentru ca am timp din cauza vremii nefavorabile (cum zice la televizor). Sau cum zice "bubu" ca iar s-a schimbat frontu'. Pana maine, numai bine!