Revin...

Nu am mai scris de ceva vreme, iar taty a fost nevoit sa-si tina blogul de pe computerul de la serviciu, ca cel de acasa a facut poc. Iar pe laptop am pus eu mana, si-l folosesc pe post de DVD-player.
In rest sunt bine (acum), dar sunt suparata ca nu am prea fost la gradi de cand am inceput in noiembrie, pentru ca am fost mai mult bolnavioara. Ultima oara am stat aproape trei saptamani cu antibiotice, ca numai nu-mi trecea. Am ramas cu o tuse (de fapt tot de la o tuse a si pornit) de care nu scap nicicum.
Despre Blaky pot sa va spun ca s-a facut maaaaare si tot neastamparat este. Taty zice ca e prostovan, iar eu il cred, pentru ca Blaky nu stie decat sa sara pe noi, chiar daca e plin de noroi.

Mai vorbim si alta data, ca acuma sunt cam obosita dupa atata odihna de Paste! A-propos! Hristos a inviat!

Senzațional! Fotografie unicat!

Pâna la urmă a reușit taty să-i facă o fotografie cât-de-cât inteligibilă lui Blaky! Poză rară!



Acum aveți și răspunsul de ce îl cheamă Blaky dacă e alb. Din cauza conturului ochilor. Priviți atenți!

Blaky

Cum vă spuneam, de câteva săptămâni avem pe lângă casă un cuţu-mic .... şi destul de rău! Ieri de exemplu m-a muşcat de mână. Bineînţeles că eu l-am bâzâit, dar oricum nu avea voie.

Uitaţi aici fiara!


De ce îl cheamă Blaky? O sa vă arăt când va reuşi taty să-i facă un prim-plan fără să-l muşte de obiectivul aparatului.
Oricum, se pare că am dat de o piatră tare: Blaky nu vrea sub nici o formă să se lase dresat! Cu ăştia marii am reuşit, dar cu el nu.

Cutu-cutu na Grivei ....

Nu v-am mai delectat in ultima vreme cu pataniile mele pentru ca am primit un cutzu-mic si alb, pe care l-am botezat Blaky, si care imi ocupa aproape toata ziua. Deja "mamy-Naty" e exasperata de viteza cu care mi se agata "papainii" (pantalonii) in dintii fiorosului Blaky.

Vine-vine priiiiiimavaaaaraaaaaaaa!!

Am auzit ca vine primavara si ca se face vreme buna! Bine ar fi, ca sa stau si eu afara la nisip si sa merg cu "tatyi", "mamy", "buni" sau "bubu" in "pac" la "popogan".
M-am saturat sa stau in casa si sa fac ordine printre parfumurile lu' "buni". Vreau sa merg "ba-bay" la plimbarica si sa fugaresc toate pisicile si "cutu-mic"-ii.
Din cate am inteles, nici "tatyi" nu o sa mai plece asa des de acasa. De asta imi place primavara!!! Ca altfel cine ma mai ridica pe mine pana sus in "opac" sa ma tin de crengi si sa vad de aproape "pipiashii"?

Prima victorie

Ce frumos a fost aseara!! M-am jucat cu toti cateii din curtea blocului vecin. Am uitat sa spun ca sunt cativa catelusi mici si albi la blogurile de langa noi. Dintre tori, cel mai mare este Pufy, catelul lui Lori, prietena mea. Mai sunt Lucky si Happy, doi catei foarte jucausi. Tot ieri era sa adopte buii un catelus despre care spunea ca ar fi un pui de "sobolanar".
M-am jucat cu Lori si cu manyi a ei, pe care o cheama Lavinia. Mi-am si sters nasul de bluza ei, ca sa ii arat cat imi e de prietena. Ce nu mi-a placut a fost cand am revenit in casa, pentru ca simteam ca pot sa mai stau p'afara, pentru ca inca nu trecuse avionul de ora 10. Asa ca mi-am luat inima in dinti si l-am urmat pe bubu pana in pivnita. Iar el m-a luat pe mine in brate ca sa ma poata duce pana in pivnita. Vaaaai!!!! ce de borcane curate si intregi erau acolo! Cum de nu am stiut sa fac o vizita mai demult ca sa remediez situatia? Asta este, nu am putut nici acum sa fac ordine printre ele, dar am sa tin minte pentru data viitoare cand bubu nu va fi atent.
Dupa atata plimbare mi-a cam fost somn, recunosc, asa ca nu am avut puterea sa mai protestez cand m-a pus manyi in patut, dar dupa ce am mai prins puteri, adica pe la ora 3 noaptea, cand am cerut si apa, mi-am amintit ca trebuie sa fac scandal ca sa ma puna in pat cu ei. He-he! Sa fi vazut ce ochi mari au facut si cum au sarit amandoi ca arsi. Macar si-au adus si ei aminte sa bea apa. Ce buna e puterea exemplului! Ca sa nu dorm singura, m-am apucat sa fac putintica galagie. Doar putin! Cat sa trezesc toata casa. Dupa 15 minute de plansete cu suspine, m-au luat totusi. VICTORIEEEEE!!!! Numai ca spectacolul a avut si un pret pe masura. Nu l-am mai vazut dimineata nici pe tatyi cand a plecat la luku, pentru ca inca dormeam. Dar, arta cere sacrificii...